Iosif și Maria şi-au reluat călătoria şi au ajuns la Ierusalim înainte de amiază, sigur că au trecut și pe la templu, apoi şi-au urmat calea pentru a sosi în Betleem în toiul după-amiezii.
Drumul nu era ușor. Suntem pe drumul care duce la Efrata (la Betleem), să fim atenţi la obstacole (si dacă se poate să le ocolim, dacă nu măcar să trecem peste ele făra să ne afecteze), să mergem în grabă spre Cel care acum 2000 de ani se afla la Betleem, şi cu siguranţă că atunci când ii vom vedea sfinţenia, vom fii determinaţi să luam noi hotărâri. Ce poţi găsi pe drumul care duce la Betleem? Au călătorit pe el şi magii (venind din Răsărit), au călătorit şi păstorii şi chiar Iosif cu Maria (venind din Galileia), pentru că nu există poziţie geografică pe Terra din care să nu poţi ajunge la Betleem.
Singura marturie scripturistica ce face referire directa la magii de la Rasarit este Evanghelia dupa Matei. ,,Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”.
Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. ” (Mat. 2. 1-13)
Primele treisprezece versete ale celui de-al doilea capitol, in care ne este relatata istoria magilor, nu ne ofera insa detalii cu privire la tara de provenienta, la data sosirii, la numele, la infatisarea si numarul lor.
Acest fapt a dezamagit pe unii dintre cercetatorii moderni, rationalisti care considera acesta relatare drept fictiune, alaturand-o asa numitelor “legende ale copilariei lui Iisus”, ca adăugiri apocrife la Evanghelii. Foarte probabil, Evanghelistul Matei nu le-a consemnat pentru ca nu le-a considerat esentiale. In realitate, alta a fost insemnatatea inchinarii magilor inaintea Pruncului Hristos relatate succint in Evanghelie.
Sfanta Traditie a fost insa cea care a afirmat, a imbogatit si a pastrat acest inteles pana astazi in Biserica. Astfel, prin Traditie, magii de la Rasarit, au fost in tot acest timp, “foarte prezenti” in cultul si viata Bisericii. Ne vorbesc despre magi Sfintii Parinti in talcuirile si omiliile lor la Evanghelia dupa Matei, reprezentarile iconografice, dar si imnografia.
Magi sau imparati? Atat in Vechiul cat si in Noul Testament cuvantul mag are sensul de “magician”, “vrajitor”. Sfantul Iustin, Origen, Sfantul Augustin, Sfantul Ieronim gasesc acelasi inteles in cel de-al doilea capitol al Evangheliei dupa Matei, chiar daca nu putem afirma ca aceasta ar fi interpretarea unanimă. Un tropar din Mineiul pe decembrie intăreste acest aspect: „Pe magi, ucenicii vrajitorului Valaam, ii cheama Hristos, spre cunostinta prin stea si Cel ce imbraca cerul cu nori si de Care se cutremura heruvimii in iesle se culca, si in pestera incape cel ce umple toate”. De obicei, în cantarile bisericesti ni se spune ca au fost imparati ai persilor. La acest lucru a contribuit faptul ca s-a considerat ca Ps. 71,10-11 ar face referire la acestia: “Imparatii Tarsisului si insulele daruri vor aduce, imparatii arabilor si ai reginei Saba prinoase vor aduce. Si se vor inchina lui toti imparatii pamantului, toate neamurile vor sluji lui.”
La Rasarit … care este tara de provenienta? Primii scriitori bisericesti au inteles magii ca venind din o singura regiune (de obicei Persia). Nu avem insa o traditie unanima asupra a ceea ce insemna „la Rasarit”. Ar insemna Babilon dupa Sfantul Maxim si Teodot de Ancira; Persia dupa Sfantul Clement de Alexandria si Sfantul Chiril al Alexandriei; Arabia, potrivit Sfantului Justin, Tertulian si Sfantului Epifanie. La est de Palestina, numai Media, Persia, Asiria si Babilonia aveau magi preoti in vremea nasterii lui Hristos. Din una din aceste parti ale imperiului Part puteau veni magii. Au trecut probabil prin desertul sirian, ce se intinde intre Eufrat si Siria, trecand prin Alep, si calatorind catre Damasc si spre sud, prin ceea ce in prezent este calea spre Mecca, pastrand Marea Galileii si Iordanul spre vest, pana au trecut pe langa Ierihon. Din Persia de unde se presupune ca ar fi venit este o distanta de 1000-1200 mile. Putea fi parcursa intre trei si doisprezece luni cu camila. Au fost de asemenea multe saptamani de pregatire. Magii ar fi putut ajunge in Ierusalim la un an dupa ce steaua s-ar fi aratat. In sec. VIII, istoricul si teologul anglo-saxon Beda Venerabilul a inregistrat o traditie tarzie potrivit carei cei trei magi ar fi reprezentat fiecare cele trei parti ale lumii – Africa, Asia si Europa – si ca ar fi descendenti din fiii lui Noe.
Domnul Iisus s-a intrupat si a continuat smerirea de Sine prin imprejurarile in care s-a nascut ca om: – s-a nascut intr-o familie ce era sa se destrame. Conditiile au fost precare. A fost amenintat cu moartea inca de la nasterea Sa. Nasterea Domnului a surprins pe multi dintre oamenii care au trait in acele vremuri in diferite ipostaze spirituale. Omul este atat fiinta materiala cat si spirituala; in ambele traieste si isi cauta semnificatia. Altora nasterea Domnului Iisus le-a trezit anumite sentimente, reactii si atitudini. In ce ipostaza ne surprinde pe noi amintirea nasterii Mantuitorului? Cum ne afecteaza viata si credinta in existenta lui Dumnezeu? Unde ne aflam pe acest drum al descoperirii lui Iisus?
Ne uitam la magi: Observatori ca prima ipostaza. Magii erau oameni intelepti, a caror preocupare era stiinta stelelor, a astrelor ceresti si despre care, spun cercetatorii, se crede ca marturiseau un singur Dumnezeu si datoria omului de a face bine si de a se feri de rau. Este interesant ca Dumnezeu alege să puna un semn, numit de Biblie –stea-, care sa calauzeasca acesti astrologi catre locul in care se nastea Iisus.
„I-am vazut steaua in rasarit” au afirmat magii. Dumnezeu se descopera acestor intelepti in limbajul in care acestia il puteau intelege, in sfera lor de percepere. Este uimitor ca Dumnezeu ne lasa multe indicatoare, repere, in viata si in creatie care arata directia catre a-L descoperi pe El. Drumul către mantuire este plin de indicatoare. „De la creearea lumii, insusirile Lui invizibile, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui au fost percepute clar, fiind intelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei sa fie fara scuza”. Astazi multi oameni traiesc in aceasta ipostaza spirituala: ca observatori. Privesc indicatiile, reperele, oferite de Dumnezeu si nu reactioaneaza, nu trec la actiune spre a-L cauta mai departe pe Dumnezeu. Sunt oameni ce doar realizeaza nevoia de Dumnezeu, dar nu-si pun viata la bataie pentru asta. Sunt oameni ce pot fi religioasi, ce pot purta o discutie pe teme biblice si religioase. Dar atat! Nu vor sa riste! Nu merg mai departe! Din pacate raman doar observatori.
Numarul si numele magilor. Spunem ca nici numarul, numele si nici descrierea fizica a magilor nu apar in Biblie. Nici intr-una din primele mentiuni extrabiblice a calatoriei lor, evanghelia apocrifa a copilariei cunoscuta ca Protoevanghelia lui Iacov, nu se indica numele si numarul magilor. Cu toate acestea, unele traditii s-au adaugat relatarii biblice, mai intai prin intermediul traditiei orale. Numarul magilor – trei – deriva din cel al darurilor pe care acestia le-au facut lui Hristos, dupa cum ne spune Matei.
O pictura din Catacomba Domitilei arata patru magi in timp ce una din Catacomba lui Petru si Marcelin numai doi. Catacombele Domitilei, prin cei 17 km de galerii subterane, sunt unele dintre cele mai mari catacombe din Roma, oferind informatii pretioase asupra fazelor si fenomenelor ce caracterizeaza o necropola crestina timpurie. Mare, impresionanta, cea mai bine pastrata si una din cele mai intinse, Catacomba Domitilei este unica prin faptul ca este cea mai veche din randul retelelor de cimitire subterane din Roma, si singura care mai contine oase. Galeriile si coridoarele raspadite pe patru niveluri, contin aproximativ 150 000 de morminte.
Cele mai vechi galerii au fost sapate spre sfarsitul secolului al II-lea si inceputul celui de-al III-lea, sub pamantul donat crestinilor de catre nobila Flavia Domitila, stranepoata a imparatului Vespasian. Acestia au forat langa un hipogeu pre-existent, cunoscut ca Hipogeul Flavian, care continea o galerie plina cu „locula” (un tip de mormant specific) si sarcofage. Catacomba Domitilei este singura din Roma ce are o basilica subterana. Aceasta a fost sapata spre sfarsitul secolului al IV-lea, in timpul pontificatului Papei Damasus (366-384 A.D.), fiind inchinata Sfintilor Mucenici Nereus and Achilleus, care au fost inmormantati sub absida bisericii, in apropiere mormantului Petronilei.
Biserica a fost centru de pelerinaj pana in Evul Mediu. In prezent, moastele celor doi martiri se afla la Vatican. Cu aproximativ 80 de mormite pictate, Catacomba Domitilei surprinde de asemenea o paleta larga de exemple de pictura a catacombelor. In ea intalnim fresca ce dateaza din secolul al II-lea ce reprezinta „Cina cea de Taina” si alte artifacte de valoare. In catacomba se poate observa capela funerara numita cubiculum, a lui Eros si Psihe. In afara de frescele si multimea simbolurilor crestine ce impodobesc acest cimitir antic, veti fi impresionati de maiestria celor care au sapat aceste galerii. Acestia au folosit cunostinte si tehnici avansate de arhitectura, pentru a conferi siguranta acestui labirint de pasaje subterane.
Vizintand aceste catacombe dobadesti o cunoastere mai profunda asupra unor aspecte ale vietii primelor comunitati de crestini, asupra credintei lor in inviere si viata vesnica. Prin multimea simbolurilor ce decoreaza mormintele lor si prin frescele reprezentate, arata legatura dintre ei si Dumnezeu precum si cinstirea adusa mucencilor inmormantati in acest vechi cimitir. La inceputul anului 2009, la cererea Vaticanului, Misionarii Cuvantului Divin si-au asumat responsabilitatea administrarii Catacombelor Domitilei.
Scopul acestora este sa poarte de grija acestui loc sfant si sa transmita pelerinlor sensul profund al trecutului sau. Preotii si Fratii acestei Congregatii misionare spera sa comunice complexitatea culturala si spirituala a uneia dintre cele mai importante dintre catacombe, tuturor celor care o viziteaza. Ne întoarcem și la catacombele romane din Priscilla pe Via Salaria nova pentru a ne reaminti de antichitate; inima primului etaj al complexului de cimitir, obținută dintr-o mină pre-existentă din Pozzolana, a fost exploatată pentru a soluționa primele depoziții ale creștinilor deja la începutul secolului al III-lea.
Primele fresce inspirate de Scripturi datează din această perioadă și, printre altele, trebuie să ne amintim de cei care amintesc de Buna Vestire, Nașterea și Adorarea Magilor. Este surprinzător faptul că aceste trei scene, care reprezintă cele mai vechi figurări legate de narațiunile evanghelice de la nașterea lui Iisus, sunt concentrate în aceeași catacombă și, în special, într-o zonă restrânsă a complexului hipogeal.
Este, de asemenea, interesant de remarcat faptul că cele trei fresce pot fi așezate cronologic între 230 și sfârșitul secolului al III-lea, sugerând că au fost concepute de aceeași comisie și de același atelier de pictori. Gama de culori este extrem de slabă și utilizează nuanțele de roșu și verde, în timp ce înțelepții nu poartă haine orientale care le vor caracteriza mai târziu.
Toate acestea certifică antichitatea picturii, în sensul că imaginarul pictorului nu a dezvoltat încă o schemă definitivă. Pe de altă parte, în pictura catacombatică, în respectul perfect al istoriei Evangheliei, numărul ternar al Magilor, deși predominant, este adesea înlocuit de grupuri de două personaje, ca în catacombele sfinților Petru și Marcellinus sau patru, ca și în catacombe de Domitilla.
În secolul al IV-lea și mai ales după edictul de toleranță din 313, tema Adorării Magilor, o traducere figurativă eficace și simbolică a întâlnirii evocatoare a regilor pământului cu Regele regilor, cunoaște o crestere extraordinară, atât de mult încât devine una dintre cele mai reprezentative scene din așa-numitele sarcofage „o friză continuă”, produsă chiar din timpul Constantinidelor.
Într-un capăt fragmentar al sarcofagului care vine încă din catacomb din Priscilla și care se referă la anii 320-330, tema noastră se întoarce, conform schemei acum codificate. Cei trei înțelepți sunt însoțiți de o procesiune de cămile, dintre care două capete pot fi văzute, pentru a indica originea exotică a regiilor și călătoria lungă.
Mai multe documente siriene numesc doisprezece magi. O evanghelie armeana a copilariei de la anul 500, ii numeste pe Melkon, Regele Persiei, Gaspar, Regele Indiei si Baltazar, Regele Arabiei – fiind cea mai apropiata marturie de variantele apuseane Melchior, Gaspar si Baltazar. Primul lucru pe care ni-l spune Matei este că aceşti magi au venit din răsărit, ceea ce este un termen foarte larg. Ar fi putut veni de aproape, din Mesopotamia, sau poate mai de departe, din teritoriile care astăzi sunt India sau Asia Centrală. Presupunerea generală este că ei erau din Persia, care făcea pe atunci parte din Imperiul Persan, duşman de temut al Romei.
Trecuseră cam doi ani de când magii au văzut pentru prima oară steaua şi când au ajuns la Ierusalim. Putem deduce lucrul acesta din faptul că Irod a aflat de la ei când s-a arătat steaua şi în efortul lui de a-l omorî pe „împăratul iudeilor” a poruncit să fie omorâţi toţi băieţii de până la doi ani din Betleem şi din împrejurimi. Să le fi luat magilor doi ani ca să călătorească din Persia până în Ierusalim? Distanţa dintre Tehran şi Ierusalim este de aproximativ 1600 km.
O cămilă arabă încărcată cu poveri poate parcurge 65 km pe zi. Deci o caravană de cămile, dacă ar fi mers în linie dreaptă, ar fi ajuns în aproximativ 25 de zile. Dacă ar fi mers şi pe jumătate mai încet sau ar fi urmat o rută mai puţin directă tot ar fi ajuns în vreo 50 de zile. Poate că magii au venit mai de departe decât Persia.
Poate că au călătorit foarte încet, sau au urmat o rută ocolitoare, sau le-a luat foarte mult timp până s-au pus de accord, au cercetat, au hotarât ca este important să urmeze drumul după stea și au pornit în călătorie. Să presupunem că toţi aceşti factori au conlucrat, fără să mai punem la socoteală faptul că au trebuit să treacă graniţe ostile între imperii și și neamuri care erau în mod permanent în război unul cu celălalt.
Magii persani aveau reputaţia de a studia stelele dar ne întrebâm cum de au ştiut că steaua pe care o văzuseră semnifica că s-a născut „împăratul iudeilor”. Niciunde în scripturile evreieşti nu este consemnat că venirea acestui rege special va fi anunţată printr-o nouă stea.
Fusese ceva în ştiinţa lor care spunea asta? Şi de ce ar fi fost atât de importantă pentru ei naşterea unui rege într-o micuţă ţară inamică undeva în vest încât să-i facă să pornească într-o călătorie atât de lungă şi de periculoasă? Ce alte informaţii ascundeau aceşti magi?
Matei ne spune că ei au văzut-o pe Maria şi pruncul „în casă”, dar oricare ar fi fost locul nașterii unui mare împarat se chiamă palat și nu grajd după cum este descris deobicei, locul acela era casa nașteri. Luca ne spune şi el că Maria şi Iosif au trăit vieţi obişnuite după naşterea lui Iisus: când Iisus avea opt zile L-au dus să-L circumcidă şi când avea 40 de zile L-au dus la templu să-L dedice lui Dumnezeu şi să ofere ritualul obişnuit de sacrificiu pentru curăţirea Mariei după naştere. Este clar că Irod nu se pornise încă în mânia lui criminală; deci nu ştia încă de acest nou „împărat al iudeilor”; deci magii nu-l vizitaseră încă pe Irod, iar mania lui s-a stârnit când magii, care puteau să-l duca la regale nascut, disparuseră.
Şi cum rămâne cu steaua? Se pare că în fiecare an citesc despre oameni care caută prin datele astronomice din timpul naşterii lui Iisus încercând să localizeze vreo cometă, supernovă sau alt eveniment ceresc care să corespundă stelei de Crăciun. Mă îndoiesc că îl vor găsi vreodată pentru că această stea nu era un corp ceresc obişnuit.
Matei ne spune că magii l-au observat din punctul lor de observaţie din est şi că i-au descifrat semnificaţia. Dar apoi se pare că nu l-au mai văzut decât după ce erau în drum de la Ierusalim spre Betleem, ceea ce este puţin mai mult de o oră de mers cu cămila. Apropiindu-se de Betleem steaua le-a reapărut magilor şi „s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul”. Ce fel de stea apare dintr-o dată şi planează deasupra unei case? Mă întreb dacă steaua chiar a fost o stea oerecare descoperita de astronomie, ori semnul din cer dat de Dumnezeu.
În Evanghelia după Luca ni se spune că o lumină puternică a apărut pe cer în noaptea când Iisus s-a născut: În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu.
S-ar putea oare ca această „mulţime de oaste cerească” ce a apărut pe cerul nopţii să fi strălucit atât de tare încât magii să o fi confundat cu un nou corp ceresc? Luca spune că după ce corul îngeresc a terminat de cântat păstorilor s-a înălţat la cer. Observă că magii au spus că au văzut steaua ridicându-se. Putea fi asta acea lumină care a apărut deasupra „casei” lui Iosif şi a Mariei? De ce nu? Se pare că îngerii îi vizitau mereu pe aceştia doi.
Iar în cele din urmă sunt darurile. Deoarece sunt trei daruri a apărut tradiţia că erau trei magi. Dar ar fi putut fi cel puţin doi sau chiar mult mai mulţi. Despre aur potem să înţelegem, dar de ce să-i dăruiască tămâie şi mir? Aceste două substanţe răşinoase sunt mai scumpe pe kg. decât aurul şi erau extrase din copaci din locuri precum Yemenul de azi. Existau rute comerciale precum Drumul Tămâii care pornea de la porturile din Yemen, trecea prin oraşul de piatră Petra şi mergea până în vest. Probabil acesta fusese drumul pe care au venit magii.
Evreii foloseau tămâia şi mirul în amestecul de răşini şi ierburi pe care le ardeau în altarul din templu. Acel amestec era atât de special pentru Dumnezeu că orice evreu care folosea aceeaşi combinaţie şi o ardea în casă trebuia exilat.
Poate că magii s-au gândit că aceste daruri exotice îi vor fi pe plac unui rege îndepărtat. Şi există într-adevăr o semnificaţie a faptului că magii, în venerarea lor, au dăruit tămâia folosită în venerarea lui Dumnezeu în templu.
Deci magii au venit, L-au venerat şi după sfatul Celui mai înţelept au plecat pe alt drum, spre răsărit, lăsând în urmă cea mai grozavă poveste a copilariei mele care s-a spus vreodată. Poveste pe care o repetam an de an în colinde. Amin (postat pe fb de ioan monahul)
ioanelixir 